Hai la munte!

Desi s a anuntat ultimul weekend frumos, am zis sa profitam de el sa mergem la mare. La mare unde? Nici nu se punea problema,ca vama sa fie lasata de o parte. Dar din pacate, inceputul lunii septembrie nu mai aduce vamaiotii pe la distractie pe malul marii. Asa ca ne am luat ghiozdanul in spate,dupa lungi dispute asupra locatiei, si am ajuns la casa de bilete dis de dimineata cerand 2 bilete pentru Timisul de Jos. Nu stiam unde mergem,cum arata si ce vom avea de vizitat.Un search pe google, un hint de la o prietena,ne am facut sa ne hotaram ca vrem acolo. Dupa un mic dejun copios in gara :)),ne uitam la ceas si realizam ca ar cam trebui sa cumparat de mancare pe drum ca sa prindem trenul. Zis si facut...Gasind aglomeratie mare la coada,am hotarat sa ne impartim si sa cerem "voie" la un loc in fata. Uitandu ne inca o data la ceas,realizam ca trenul pleaca peste 2 min. Nu mai aveam timp de nimic,asa ca am lasat shoppingul in urma si...pune te pe o fuga de atlet..printre oameni,bagaje,magazine zarim trenul cum incet incepe sa ia viteza. Speriate, incepem si mai tare sa fugim,ne dam ultime forte sa l ajungem din urma..si...ne dam seama ca este in zadar..trenul prinsese viteza mult prea mare...deja ne gandeam..schimbarea biletelelor..asteptarea altui tren..gara...aveam in cap o enumeratie care nu se mai termina in timp ce priveam cum trenul deja nu se mai vedea. Supuse tristului adevar, ne uitam in dreapta noastra unde, pe placuta trenului inca in statie scria: Bucuresti-Brasov:). prinvind imediat spre numarul liniei,ne am dat seama ca aratam ca niste cai de curse, care au cedat invinsi de viteza mai mare a tehnologiei. Am sarit repede in trenul, in care trebuia de fapt sa ne urcam,si la exact o secunda dupa ce am urcat,trenul nostru a inceput sa mearga. Acum totul era amuzant, ca am reusit sa scapam bine. Desi nu aveam mancare la noi,am zis ca vom cumpara de la un magazin de unde coboram. Pe tren toate bune si frumoase.
Coboram la Tmisu de Jos intr o statie de tren.Pe de o parte munti,pe cealalta parte strada. Nici un semn,nici un indicator. Cu noi mai coborase un grup,care,ne am gandit noi tot in aceeasi directie merge.am mers pe marginea drumului,cam 1km, pana am ajuns la hanul Dambul Morii,daca nu ma insel. Oprindu ne putin sa scoatem aparatul foto,observam ca lumea tot continua sa vina si sa nu eram singurele care vroiam traseul acesta. Obiectivul nostru era Canionul 7 trepte,dupa care ne intorceam in Brasov, in caz ca nu ne hotaram sa urcam pana sus. Jos la poale era un magazin,in care am revazut partea comunista a vremurilor in care au crescut parintii nostri,dar nefiindu ne foame,nu ne am aprovizionat cu nimic.
Si am inceput traseul spre canion, vesele si optimiste.Ne opream la fiecare copac,floricica,parau sa l pozam..Cred ca deja eram pe drum de o ora si nu ajunsesem nici la canion,dar fiind prinse in mrejele naturii nu aveam nici o graba. Intr un final,ajungem la canion..Intrarea in canion ne a impresionat, am mai stat si pe acolo 10 15 minunte sa pozam,sa admiram, dupa care ne am luat inima in dinti si am inceput cu urcatul primei scari. Chiar de la inceput este un peisaj minunat si se aude si vede cascada.Din pacate cele 7 trepte nu sunt amenajate,exista riscuri de a cadea, scarile nu sunt prinse foarte bine,de aceea cel mai sigur e sa urce cate o persoana pe rand.Am trecut prin emotii, apa, stanci, cam tot ce aveam nevoie pentru o aventura.A meritat fiecare treapta pana sus.
Ajunse in varful cascadei,ajungem la indicatorul pentru drum de intoarcere sau in continuare pana sus pe munte la cabana piatra mare.Indicatorul arata 2 ore jumate...Facand un calcul scurt,urma sa luam si decia finala: sa mergem pana sus sau sa ne intoarcem? Mancare nu aveam la noi,apa mai era putina,echipament nu aveam,deci tot pentru...a ne intoarce. Drmul de intors cu drumul spre munte era acelasi pana la un punct,unde am zis..Hai la munte! si deci am inceput sa urcam spre varf...si sa urcam..si sa urcam. Destul de multa lume pe traseu,spre uimirea noastra,aproape ca n am fost singure deloc.dupa 2 ore de urcat bolovani si stanci si munti:)) am mai ajut un partener pe drum...ploaia. tot ce ne lipsea. lumea pe langa noi cu haine impermeabile,bocanci...si noi..2 floricele. dupa 2 ore jumate,cand nu vedeam nici urma ca ajungem,intrebam pe cineva si aflam ca am fi cam la jumatea drumului. nu ne venea sa credem. Pe indicator scria 2 ore jumate,si noi facusem 2 ore jumate si eram doar la jumatatea drumului? Urmatoarea intrebare a venit de la sine: sa abandonam sau sa urcam in continuare? Traseul pt noi nu era unu usor,dar ma hotarat sa tot urcam si sa urcam si sa ne intrebam daca mai ajungem. La un moment dat am intrebat pe cineva care cobora daca mai avem mult. ne a dat 10 minute pana sus,dar poate pt noi 15. Eram fericite.In sfarsit ajungeam! Si urcam 10 min,15...jumate de ora...nimic..padure in fata-spate-laturi. Dupa o mica pauza, am pornit iar la drum..pana cand peste alte 20minute intr un sfarsit ajungem!! Cand am vazut cabana nu ne a venit sa credem! Eram fericite.Cabana exista!:))
Am mancat copios,ne am refacut puterile,insa doar pt 20minute,pentru ca nu aveam unde sa dormim si trebuia sa coboram:))
desi era ora 17,ne gandeam sa nu se intunece,ca atat ne mai lipsea..o noapte petrecuta in ... munte..eventual ne inveleam cu blanda de urs:))
Facem cateva poze,nici alea cu mult suflet pentru ca era un frig de crapau pietrele sau mai curand noi:) si ne aventuram sa coboram..drum facut la urcare in 4 ore si ceva...ne gandeam ca la coborare o sa fie mai usor si vom prinde si ultima masina de la 19. Curajoasele de noi!