Si daca maine n ar mai fi...gandurile inca ar exista

Gandurile...sunt mereu prezente..ne inconjoara oriunde am fi..daca as avea o dorinta mai ciudata..probabil as vrea sa pot auzi gandurile oamenilor,desi cu siguranta dupa o perioada as dori sa renunt la "darul" acesta..
Prinzand aglomeratia in trafic in drum spre casa..m am trezit cuprinsa de un gand ciudat si fara a mi da seama deja il analizam in mintea mea.Nu stiu cum si de la ce a pornit,dar m am trezit cu urmatoarea intrebare: daca maine ar fi sa mi scriu testamentul,sau un bilet de adio...ce as scrie..cui i as multumi si cui i as reprosa?Gandul mi s a limitat cand m am axat pe partea de iubire...vrand sa multumesc primei iubiri pentru clipele oferite si sa mi cer iertare ca n am fost capabila sa o tin langa mine si sa i ofer tot ce avea nevoie,dar in acelasi timp sa i multumesc pentru libertatea pe care mi a oferit o si pentru sansa de a cunoaste cu rabdare si timp..noua iubire,pe care o voi tine langa mine si o voi pretui mai mult decat orice si nu voi mai face aceeasi greseala de a nu lupta pentru un viitor impreuna.Dupa cateva clipe de gandire mi am dat seama inca o data cat de fericita pot fi si in acelasi timp norocoasa pentru ca iubesc si iubirea imi este inapoiata cu atat de multa pasiune cu cat ofer.Ajungand la o conlcuzie ciudata,mi am dat seama ca testamentul meu ar arata plin de vorbe..si ca ar fi cazul sa realizez ceva cu viata mea,pentru a putea oferi nu numai iubire...
Comparand gandurile mele cu ale altei persoane,la intrebarea daca ti ai imaginat cum ar arata testamentul tau..mi a spus doar ca s a gandit la cateva dorinte pe care le ar avea:crucea roz,sa vina cineva si sa i toarne absolut pe mormant,si n timp ce va fuma o tigara sa i zica bancuri cu blonde..iar pe cruce sa scrie:bounce deasupra tutror!...analizand gandurile imi pun intrebarea inca o data daca chiar as dori sa pot auzi gandurile oamenilor..de la cat de haioase pot fi unele..la cat de ciudate si stupide pot fi altele..

O, slăbiciune, numele tău e femeie!

N am mai avut de mult timp o insomnie..si daca tot nu pot dormi am zis sa profit de ocazie si sa mai scriu cateva cuvinte relaxandu ma pe muzica lui Chopin,in special -Nocturne in C minor-care ma lasa fara cuvinte,desi de ele am nevoie acum pentru a scrie..iti ofera relaxare dar in acelasi timp iti da o stare de singuratate si tristete..
Dar nu sunt deloc trista..i am spus cat sunt de indragostita?i am spus cat iubesc?a auzit de la mine cuvintele astea sau totul a fost in mintea si imaginatia mea?i am spus ca pentru ceea ce reprezinta NOI nu ma voi schimba niciodata?...dar mai mult de atat....mi am cerut scuze cand am gresit?..pentru ca noi e tot ce conteaza pentru mine si voi incerca sa gasesc drumul viitorului amintindu i cat de des voi putea cat inseamna pentru mine si cerandu mi iertare cand voi gresi..
.. Iarta ma mereu...esti slabiciunea mea..