Zilele trecute s a anuntat concert vita de vie in b52.lucru pe care l am aflat primind un telefon de la prietena mea,teo,care ma intreba entuziasmata daca merg si eu.analizand disponibilitatea pe care o aveam,ma trezesc(asa cum spune si despot :iarta mi visarea si trezeste ma) vibratiile puternice ale unei boxe asezate in lateralul scenei.dupa cum unii stiu sau nu,inghesuiala mare,clubul fiind mic pentru cerinta serii.atmosfera a fost una ok,fiecare cantec fiind cantat si tipat in unele cazuri de "fanii" prezenti.incercarile mele de a face o poza din lateralul scenei nu a esuat pana la urma.chiar daca,probabil vazand cat ma chinui sa l prind pe despot in poza,am primit ajutor de la un baiat care era bodyguardul componenetelor muzicale de pe scena,tot am reusit in cele din urma cateva poze destul de..ok..avand in vedere pozitia si chinuiala:p
O ora jumatate a trecut f repede,la terminarea concertului golindu se clubul,ramanand echipa vitei de vie pentru strangerea scenei si cateva persoane care nu vroiau sa se termine distractia asa repede,printre care si noi.asa ca,berea cu muzica ne au tinut pe loc.
cu aceasta ocazie am gasit o posibilitate de a intra intr o echipa de fotografi,de la o fata care,ne a intrebat daca ne poate face o poza pe care sa o afiseze pe un site de clubbing.acasa,citind totul despre situl respectiv,m am hotarat imediat sa aplic pentru alaturarea lor.
Asa ca, in afara de distractie se pot ivi si alte oportunitati favorabile cand te duci la un concert.
Alta amintire interesanta a fost cand am facut antrenamente de karate:)) ma duceam de placere,imi placea sa bat baietii,dar cu fetele nu ma puteam bate decat daca nu le suportam,altfel mi era mila:))
Liceul e plin de amintiri..prieteni,distractii,dezamagiri,lacrimi,prima betie,prima iubire adevarata..prea multe pentru a putea fi spuse in cateva cuvinte..
.JPG)
4 ani pe care mereu ii voi pastra in amintire poate fara nici un regret.ca una dintre perioadele minunate din viata mea.
de 22.42 lei sau 6 euro.podul care leaga romania de bulgaria se mai numeste si podul prieteniei,la care tin sa mentionez:d ca a lucrat si strabunicul meu:P.Podul Prieteniei Giurgiu-Russe este o punte de incredere intre Romania si Bulgaria. Lung de 2,8 km, podul a fost proiectat de V. Adreev si a fost deschis traficului la 20 Iunie 1954. Podul are 2 rute suprapuse: una feroviara, la nivelul inferior si una destinata traficului auto, la nivel superior.La intrarea in Ruse adik Pyce(cum se scrie la ei in alfabetul chirilic) am aratat prietenos buletinele dupa care am intrebat unde am putea sa schimbam lei in leva.politistii ne au raspuns prietenos ca mai bine ne am intoarce in giurgiu ca s ar putea ca sa ne fraiereasca in ruse(ce dragut).dupa cateva secunde de gandire am decis sa mergem la risc.multumindu le,am trecut granita inspre necunoscut.In apropiere, am oprit la un magazin,asemanator cu cel de la mine de la tara,unde am schimbat 100lei adik 40 leva.intamplarea comica,e ca,facand un calcul repede si scurt si observand ca la ei o paine este 0.90 leva,am zis ca ne a fraierit si ne a dat pe un milion echivalentul a 4 paini si un colt:)) dar dupa cand am revenit la calculele corecte ne am dat seama ca era totul ok. Continuand drumul,la nici 3 km de iesirea din ruse,suntem opriti de politie pt depasirea vitezei cu 20km si obligati sa platim o amenda de 150 leva.dupa cateva negocieri romano-engleze-bulgare am ajuns la concluzia ca vor bani in buzunar si dupa darea a 80 leva am pornit,de data asta mai usor,la drum.am urmat indicatiile colegei mele,gabi,si am tinut drept pe langa drumul spre sofia,care da spre dreapta, si am ajuns dupa o ora la veliko tarnovo.m am indragostit de la intrarea in oras,cu strazile inguste si cladiri usor inalte,cu aerul curat de munte..desi era zapada era o caldura de nu puteai sta decat in tricou.ne am invartit usor printre stradute pana am ajuns la poalele unui deal pe care era asezata cetatea de la tarnovo.
Am mancat la o terasa,nu scump si f ok.la sfarsit intamplarea comica a fost ca,i am cerut nota de plata si a gesticulat din cap ca nu,ceea ce la ei inseamna da. Am plecat tristi,dar cu promisiunea ca peste o luna ne intoarcem sa vedem ce n am vazut.inapoi in drum spre ruse,ne am oprit la o biserica la 2km de urcat pe munte.din pacate biserica era f mica si inchisa,dar la fel peisajul a meritat urcarea. Lasarea serii ne a prins in ruse,unde spre dezamagirea noastra nimeni nu stia engleza sau romana.ne am asezat la un local dragut unde am mancat pizza f buna la un pret f mic.am intrat si intr un supermarket pentru ca oana,nu se putea intoarce fara zacusca si muraturile promise mamei ei. Luandu ne dupa indicatiile soferilor de taxi,mai precis spus,dupa gesticularile acestora si dupa ratacirea usoara dupa niste blocuri,gasim drumul spre vama.. A meritat din plin cateva ore,sa te recreezi altfel.decat o iesire in club sau alte distractii de aici.asa ca daca aveti ocazia sa mergeti la veliko tarnovo..nu ezitati.